Într-o lume în care viteza, performanța și multitaskingul au devenit criterii omniprezente la locul de muncă, tot mai mulți oameni ajung să trăiască o formă de epuizare profesională severă, cunoscută sub numele de sindromul burnout.

Ce înseamnă burnout?

Pe scurt, este un sindrom de epuizare profesională apărut ca urmare a expunerii îndelungate la stres cronic la locul de muncă. Mai exact, burnout-ul reprezintă o stare de epuizare emoțională, oboseală fizică și uzură cognitivă, generate de stresori profesionali persistenți, necontrolați și nerezolvați. Starea pot fi amplificată de factori personali, precum o boală cronică, dificultăți familiale sau alte forme de adversitate prelungită.

Spre deosebire de depresie, care este o tulburare clinică cu cauze multiple (biologice, psihologice și sociale), burnout-ul are în principal o componentă ocupațională. Totuși, între cele două există o suprapunere parțială. Persoanele cu epuizare profesională pot manifesta simptome depresive tranzitorii sau forme subclinice de depresie. În cazurile severe, burnout-ul poate evolua către o depresie majoră, dacă nu este recunoscut și tratat la timp.

Ce cauze pot duce la burnout?

Factorii care pot genera epuizarea profesională sunt multipli, deseori interconectați și pot varia în funcție de mediul de lucru sau de particularitățile individuale. Acestea sunt, însă fără a se limita la, următoarele:

• volumul excesiv de muncă: responsabilități multiple, termene limită deseori suprasolicitante, lipsa resurselor umane adecvate.
• lipsa controlului asupra activității: sentimentul de neputință, lipsa autonomiei în decizii, dependența constantă de aprobările altora;
• recompense insuficiente: lipsa aprecierii, a recunoașterii performanței sau a unei remunerații echitabile în comparație cu volumul de muncă investit;
• conflicte de valori: discrepanța între valorile personale și cele ale companiei poate genera stres moral și frustrare;
• lipsa echilibrului viață profesională-viață personală: munca prelungită, email-uri după program și „conectarea permanentă” la locul de muncă (task-uri de îndeplinit după program, spre exemplu);
• climat organizațional toxic: relații tensionate, competiție neloială, bullying profesional sau lipsa suportului colegial.
• perfecționismul și autocritica excesivă: trăsături de personalitate care amplifică percepția stresului și teama de eșec, în același timp reducând și reziliența personală.

Aceste cauze sunt, adesea, agravate de lipsa unor servicii HR eficiente sau a unui sistem de suport organizațional care să recunoască și să gestioneze riscurile psihosociale.

Factori declanșatori

Pe lângă cauzele generale, există și factori declanșatori specifici care pot accelera apariția epuizării profesionale, cum ar fi:

• schimbări majore în mediul profesional, cum ar fi restructurări, relocări, sau schimbarea echipei de management;
• presiunea performanței constante, mai ales în companiile care valorizează competiția internă;
• lipsa clarității în rolul profesional, când angajatul nu știe exact ce se așteaptă de la el;
• lipsa suportului social, atât la locul de muncă, cât și în viața personală;
• expunerea prelungită la stres emoțional, în special în profesii vocaționale (medici, psihologi, profesori, asistenți sociali);
• izolarea și telemunca neorganizată, care pot amplifica sentimentul de alienare.

O agenție de recrutare profesionistă poate ajuta la prevenirea acestor situații, potrivind mai bine profilul candidatului cu cerințele postului și cu valorile organizației.

Care sunt simptomele sindromului de burnout?

Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), epuizarea profesională nu este considerată o boală medicală în sine, ci un fenomen ocupațional. Totuși, simptomele sale pot fi intense și debilitante. Inițial, semnele pot fi subtile: oboseală constantă, iritabilitate, scăderea motivației. Cu timpul, acestea se accentuează și afectează nu doar performanța la locul de muncă, ci și relațiile personale și sănătatea generală.

Este important de subliniat că uneori simptomele burnout pot fi confundate cu tulburări de anxietate sau depresie, motiv pentru care este necesară evaluarea medicală. În formele avansate, epuizarea profesională poate fi asociat cu insomnie, tulburări cardiovasculare sau chiar afecțiuni metabolice (creșterea trigliceridelor, colesterolului sau glicemiei).

Semne fizice

• oboseală cronică, persistentă chiar și după somn;
• tulburări de somn (insomnie, somn superficial, coșmaruri);
• dureri musculare, cefalee (dureri de cap), tensiune cervicală;
• scăderea imunității, predispoziție la infecții;
• tulburări gastrointestinale (arsuri, disconfort abdominal, greață);
• modificări de apetit și greutate.

Semne emoționale

• sentiment de gol interior, lipsă de sens;
• iritabilitate, anxietate, tristețe inexplicabilă;
• scăderea motivației și a interesului față de activități;
• cinism și detașare emoțională față de colegi sau clienți;
• dificultăți de concentrare și în luarea deciziilor.

Semne sociale

• retragere din activitățile sociale și familiale, care cândva aduceau bucurie;
• tendințe conflictuale cu partenerul de viață sau colegii;
• absențe frecvente de la locul de muncă;
• limitarea contactului social;
• scăderea performanței și a implicării.

Ce spune Legea 167/2020?

Legea 167/2020 privind prevenirea și combaterea hărțuirii morale la locul de muncă reprezintă un pas important în recunoașterea fenomenului de epuizare profesională. Aceasta prevede obligația angajatorilor de a preveni și combate hărțuirea psihologică, de a asigura un mediu de lucru sănătos și echilibrat și de a lua măsuri împotriva comportamentelor abuzive.

Legea recunoaște impactul negativ al stresului psihosocial și creează premisele pentru o cultură organizațională bazată pe respect, comunicare deschisă și sănătate mentală. Implementarea unor politici interne prin intermediul departamentului de servicii de HR este un pas deosebit de important în prevenirea epuizării profesionale.

Care sunt diferențele dintre epuizarea profesională și stresul la locul de muncă?

Pentru a fi mult mai ușor de diferențiat, vom face un tabel comparativ:

Soluții de tratament: cum ieși din burnout?

Recuperarea după burnout necesită o abordare complexă, care combină intervențiile medicale, psihologice și comportamentale. Nu există o soluție unică, universal valabilă dar există pași concreți care pot fi făcuți pentru a restabili echilibrul. Recomandările includ:

1. Începem ziua cu exerciții de respirație. Respirația profundă oxigenează creierul și organele interne, reducând nivelul cortizolului – hormonul stresului.
2. Descoperim sursa problemei. Identificarea cauzei principale (volum de muncă, conflict, lipsa recunoașterii) este esențială pentru un plan de intervenție.
3. Ne organizăm ziua prioritizând taskurile folosind principiul Pareto. Acesta afirmă că 80% din rezultate provin din 20% din acțiuni; prin urmare, identifică acele activități esențiale care aduc cea mai mare valoare și concentrează-te pe ele.
4. Comunicăm deschis cu superiorul. Discuțiile one-to-one, prin chat sau apel vocal, pot ajuta la clarificarea așteptărilor și la găsirea soluțiilor de redistribuire a sarcinilor.
5. Stabilim granițe clare între viața profesională și cea personală. Deconectarea de la emailuri și proiecte după program este esențială pentru refacerea mentală.
6. Reducem expunerea la tehnologie în afara orelor de lucru. Detoxul digital previne suprasolicitarea sistemului nervos.
7. Cultivăm gândirea pozitivă. Tehnicile de mindfulness și recunoștința zilnică reduc impactul stresului cronic.
8. Adoptăm un stil de viață sănătos. Sportul, alimentația echilibrată și somnul de calitate susțin procesele de recuperare după epuizarea profesională.
9. Participăm la sesiuni de coaching sau terapie. Discuțiile individuale ajută la reorganizarea gândurilor, gestionarea emoțiilor și creșterea rezilienței.
10. Consultăm un medic specialist. Uneori, tratamentul burnout-ului necesită intervenție medicală de tipul psihoterapiei cognitiv-comportamentală, terapiei ocupaționale sau chiar tratament farmacologic temporar, dacă este cazul.

În completare, se poate dovedi foarte utilă și abordarea altor forme terapeutice, cum ar fi:

• Terapia prin artă, care ne permite exprimarea emoțiilor reprimate și care ne fac rău pe termen lung;
• Terapia prin mișcare, care poate include dansul, sportul; 
• Terapia prin plimbări în natură, în aer liber, existând numeroase studii care confirmă că persoanele care se plimbă măcar de câteva ori pe săptămâni în natură au o toleranță mult mai mare la stres și o dispoziție îmbunătățită;
• Grupurile de suport, fizice sau online, care ne oferă sentimentul că nu suntem singuri în această situație, în drumul spre vindecare.

De asemenea, unele persoane aleg să exploreze ideea unor noi joburi sau domenii de activitate mai aliniate cu valorile și ritmul lor de viață, pentru a preveni recidiva epuizării profesionale.

Metode de prevenire și recuperare după burnout

• Monitorizează semnele timpurii → observarea oboselii persistente, a lipsei de concentrare sau a tulburărilor de somn ajută la identificarea precoce a riscului de epuizare profesională și permite intervenția rapidă;
• Planifică realist sarcinile zilnice → evită supraîncărcarea, distribuie responsabilitățile și învață să spui „nu” atunci când este necesar pentru a preveni epuizarea profesională;
• Menține o rutină constantă de relaxare → meditația, yoga sau activitățile recreative reduc nivelul hormonilor de stres și sprijină procesele de recuperare burnout;
• Caută sprijin social autentic → petrecerea timpului cu familia și prietenii, precum și comunicarea sinceră despre stările emoționale, reduc senzația de izolare și anxietate;
• Dezvoltă educația organizațională → introducerea programelor de training pentru managementul stresului și formarea liderilor empatici contribuie la un climat profesional sănătos;
• Implică activ departamentul de resurse umane → prin politici clare de prevenție, evaluări psihosociale și acces la consiliere, astfel de servicii devenind poate chiar pilonul principal în prevenirea epuizării profesionale;
• Programează pauze regulate în timpul zilei → micro-pauzele de 5-10 minute susțin refacerea atenției și cresc eficiența la locul de muncă;
• Asigură supervizare profesională periodică → evaluările psihologice anuale și discuțiile individuale cu un specialist pot identifica riscul de epuizare profesională înainte ca acesta să devină cronic;
• Adoptă o perspectivă orientată spre echilibru → privește succesul nu neapărat ca performanță profesională, ci și ca stare de bine fizică, emoțională și socială;
• Cultivă-ți reziliența personală → învață să te adaptezi la schimbare, să îți reglezi emoțiile și să te recuperezi rapid după perioadele dificile.

Sindromul burnout este una dintre cele mai răspândite forme de epuizare profesională în societatea modernă. Deși nu este considerat o boală în sens medical strict, impactul său asupra sănătății și vieții este profund. Prevenirea, tratamentul burnout-ului și recuperarea ulterioară necesită un efort comun, sinergic: al individului, al angajatorului, al sistemului de sănătate ocupațională.

Dacă te regăsești în simptomele descrise, nu ignora semnele de alarmă. Apelează la sprijin specializat: psiholog, psihiatru sau consilier vocațional. Vindecarea este posibilă, dar începe, bineînțeles, cu recunoașterea problemei. Echilibrul între muncă și viață personală nu ar trebui, sub nicio formă, să fie un lux, întrucât este o necesitate vitală pentru sănătate și pentru performanțe sustenabile.

Bibliografie:

1. Ewert A, Chang Y. Levels of Nature and Stress Response. Behav Sci (Basel). 2018 May 17;8(5):49. doi: 10.3390/bs8050049. PMID: 29772763; PMCID: PMC5981243. Link: pmc.ncbi.nlm.nih.gov 
2. Khammissa RAG, Nemutandani S, Feller G, Lemmer J, Feller L. Burnout phenomenon: neurophysiological factors, clinical features, and aspects of management. J Int Med Res. 2022 Sep;50(9):3000605221106428. doi: 10.1177/03000605221106428. PMID: 36113033; PMCID: PMC9478693. Link: pmc.ncbi.nlm.nih.gov
3. InformedHealth.org [Internet]. Cologne, Germany: Institute for Quality and Efficiency in Health Care (IQWiG); 2006-. Depression: Learn More – What is burnout? [Updated 2024 Apr 15]. Available from: ncbi.nlm.nih.gov
4. Maslach C, Leiter MP. Understanding the burnout experience: recent research and its implications for psychiatry. World Psychiatry. 2016 Jun;15(2):103-11. doi: 10.1002/wps.20311. PMID: 27265691; PMCID: PMC4911781. Link: pmc.ncbi.nlm.nih.gov
5. Bhugra D. Burnout: its meaning and how to deal with it? J R Soc Med. 2025 Mar;118(3):99-101. doi: 10.1177/01410768251320167. Epub 2025 Feb 13. PMID: 39946210; PMCID: PMC11826810. Link: pmc.ncbi.nlm.nih.gov
6. Alkiayat M. A Practical Guide to Creating a Pareto Chart as a Quality Improvement Tool. Glob J Qual Saf Healthc. 2021 Apr 28;4(2):83-84. doi: 10.36401/JQSH-21-X1. PMID: 37260788; PMCID: PMC10228985. Link: pmc.ncbi.nlm.nih.gov

Întrebări frecvente:

Burnout-ul este o boală?

Nu. Conform OMS, acest sindrom este un fenomen patologic de natură ocupațională, nu o afecțiune medicală per se. Totuși, simptomele asociate pot necesita intervenție medicală și psihologică.

Ce efecte negative pe termen lung poate provoca starea de epuizare profesională?

Pe termen lung, epuizarea profesională poate duce la depresie, tulburări de somn, boli cardiovasculare, scăderea imunității și afectarea relațiilor personale (intime și sociale).

Poate recidiva sindromul de burnout?

Da. Fără modificarea stilului de viață, a obiceiurilor de lucru și fără adoptarea unor măsuri eficiente pentru a gestiona stresul și a-ți crește reziliența la acesta, epuizarea profesională poate recidiva, din păcate. Prevenția, în acest sens, joacă un rol deosebit de important!