Cea mai mare problemă a angajatorului zilelor noastre este aceea că identifică greu un candidat potrivit, dar mai ales că îl păstrează și mai greu. După câteva luni de la angajare, după ce angajatul a ajuns să cunoască compania, angajatorul primește pe o foaie de hârtie demisia angajatului. Cu alte cuvinte, pleacă. Și oare de ce face acest lucru, care este cauza care l-a determinat să plece, ce l-a nemulțumit?
ANUL 2007: angajată în HR într-o multinațională, ulterior într-o companie din domeniul medical.
ANUL 2010: angajată în cadrul unei companii românești de proiectare unde mi-am adus aportul în diverse roluri care m-au ajutat să înțeleg businessul și mai ales valoarea cea mai de preț a unei companii – resursa umană.
STUDII:
Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) la Universitatea București secția Publicitate.
Master în Managementul Resurselor Umane din cadrul Facultății de Psihologie, Universitatea Titu Maiorescu.
Cursuri acreditate de Formare profesională, Recrutare, Management și Coaching
Și nu – acesta nu este un CV. Îmi place să spun că tot ceea ce am trait până nu demult a pus bazele la ceea ce sunt astăzi. Și tot eu cred că am creat acel loc unde oamenii împart aceeasi viziune.
HR-ul într-o companie poate fi mai mult decât persoana care face actele sau procesează concediile sau biroul unde îți depui demisia. HR – ul ar trebui gândit că o prima direcție în business – oamenii pe care ni-i aducem în companie și pe care îi ajutăm să ne cunoască prin programele de inițiere, de induction devin ceea ce se va traduce mai târziu prin profit sau pierdere. Dacă ne dorim performanță avem două soluții: fie investim în digitalizare, pentru a înlocui măcar în parte resursa umană, fie investim în oameni. Aceasta e lecția de care are nevoie orice antreprenor de succes, e definiția clară care ne duce spre leadership, viziune, dezvoltare.
